CEDO a constatat o încălcare a cerințelor articolului 14 din Convenție.

Заголовок: CEDO a constatat o încălcare a cerințelor articolului 14 din Convenție. Сведения: 2024-07-08 05:11:11

Hotărârea CEDO din 01 Iunie 2021 în cauza "Asociația ACCEPT și alții împotriva României" (plângere nr. 19237/16).

În 2016, reclamanții au fost asistați la pregătirea plângerii. Ulterior, plângerea a fost comunicată României.

Cazul face apel împotriva incapacității autorităților române de a asigura desfășurarea pașnică, non-verbal abuzivă a evenimentului de către comunitatea LGBT și de a efectua o investigație eficientă a plângerilor privind motivele homofobe ale oponenților evenimentului. Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 14 din Convenție.

 

Mișcarea socială LGBT internațională și unitățile sale structurale sunt o organizație extremistă interzisă în Rusia.

 

CIRCUMSTANȚELE CAZULUI

 

Solicitanții sunt o asociație (primul solicitant sau Asociația solicitantă) care reprezintă interesele persoanelor lesbiene, gay, bisexuale și transgender (LGBT) din România și alte cinci persoane. La 20 februarie 2013, Asociația solicitanților a organizat o proiecție deschisă a unui film despre o familie de același sex într-un loc accesibil publicului, într-un muzeu, la care au participat, printre altele, și alți solicitanți. Evenimentul a fost întrerupt de un grup de 50 de persoane care au intrat în sală, strigând remarci homofobe, insultând participanții la eveniment și amenințându-i. Unii dintre cei care au intrat au afișat simboluri fasciste și xenofobe și au fluturat steagul fostului Partid de extremă dreapta român, care fusese anterior dizolvat printr-o decizie judecătorească pentru propaganda fascismului. Evenimentul nu a putut continua, dar a fost amânat și a avut loc la o dată ulterioară. Ancheta privind plângerile reclamanților privind incitarea la discriminare, abuzul de autoritate prin restrângerea drepturilor și utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe a fost încheiată de către parchet, iar plângerile respective ale reclamanților împotriva acestei decizii au fost nereușite.

 

PROBLEME JURIDICE

 

În ceea ce privește respectarea articolului 14 din Convenție, luate în considerare în coroborare cu articolul 8 din Convenție. Curtea Europeană a examinat plângerile reclamanților individuali în prezenta cauză, constatând că Asociația reclamantă nu avea statut de victimă în legătură cu presupusele încălcări ale drepturilor Convenției. Curtea Europeană a decis că reclamanții au suferit discriminări pe baza orientării sexuale, având în vedere că autoritățile române nu le-au oferit o protecție adecvată a demnității umane (și, în sens mai larg, protecția vieții private) și nu au efectuat o anchetă eficientă cu privire la natura reală a insultelor homofobe îndreptate împotriva reclamanților.

(a) în ceea ce privește obligația de a oferi protecție. De la începutul incidentului, un număr semnificativ de polițiști și jandarmi (denumiți în continuare ofițeri de poliție) au fost prezenți în clădire, deoarece Asociația reclamantă a raportat posibile proteste în legătură cu evenimentul. Protestatarii nu au atacat ofițerii de poliție. De asemenea, polițiștii nu au susținut că protestele i-au luat prin surprindere și nu au avut mijloacele adecvate pentru a interveni în conflict. Cu toate acestea, ei nu i-au oprit pe protestatari și au rămas în afara spațiilor în care a avut loc incidentul și, în cea mai mare parte, s-au abținut să intervină, reducând intensitatea situației și împiedicând bătaia și insultarea reclamanților. Această inacțiune a avut loc în ciuda faptului că angajații organelor de afaceri interne erau conștienți de poziția protestatarilor, exprimată de aceștia din urmă, și au auzit conținutul insultelor pe care le-au rostit. Aceste circumstanțe păreau să indice o anumită părtinire a ofițerilor de poliție față de homosexuali, ceea ce s-a reflectat și în rapoartele ulterioare ale incidentelor: nu au indicat insulte homofobe împotriva unor solicitanți, iar incidentul a fost descris în așa fel încât să excludă complet referințele la manifestările homofobe. În consecință, autoritățile române nu au evaluat în mod corespunzător pericolul pe care îl reprezintă reclamanții de către protestatari și nu au răspuns în mod corespunzător pentru a proteja demnitatea reclamanților de atacurile homofobe ale terților.

(b) în ceea ce privește obligația de a efectua o anchetă. Curtea Europeană a luat în considerare următoarele aspecte ale cauzei.

Reclamanții au depus o moțiune de inițiere a procedurilor penale în termen de două săptămâni de la incident, în timp ce aceasta conținea o descriere detaliată a faptelor și a tuturor probelor disponibile reclamanților, inclusiv rapoarte ale poliției și înregistrări video ale incidentului. Procuratura avea și numele unora dintre participanții la eveniment și ale protestatarilor. astfel, cel puțin la etapa inițială, ancheta nu ar fi trebuit să fie de o complexitate semnificativă. Cu toate acestea, nu s-au luat măsuri semnificative timp de mai mult de un an, iar ancheta în ansamblu a durat mai mult de patru ani și opt luni.

Nu a fost lansată nicio anchetă împotriva persoanelor care au intrat în eveniment, în ciuda faptului că au fost depuse plângeri împotriva lor și niciuna dintre aceste persoane nu a fost acuzată, în ciuda obiecțiilor reclamanților. Persoanele identificate de polițiști în seara incidentului au fost interogate patru ani mai târziu doar ca martori.

Autoritățile române au considerat că presupusele amenințări sau remarci din timpul incidentului nu au atins gradul de brutalitate care, potrivit legii aplicabile, le-ar putea califica drept infracțiune. Cu toate acestea, Curtea Europeană - deși aderă cu prudență la prezumția că nu orice discurs de ură ar trebui să implice, ca atare, răspundere penală și pedeapsă - a reiterat că comentariile care conțin discurs de ură și incitare la violență și, prin urmare, în mod clar ilegale pot, în principiu, să solicite statului să adopte anumite măsuri pozitive. mer. În mod similar, incitarea la ură nu era neapărat o chemare la violență sau la alte acte pedepsite penal. Atacurile asupra persoanelor comise sub formă de insulte, ridicol sau calomnie împotriva unui anumit grup de persoane ar putea fi suficiente pentru ca autoritățile să înceapă să combată declarațiile rasiste făcute în utilizarea iresponsabilă a dreptului la libertatea de exprimare.

Acuzațiile reclamanților cu privire la natura homofobă a atacurilor asupra lor nu au fost investigate în mod corespunzător. Ancheta privind presupusa demonstrație a simbolurilor fasciste a fost lansată la aproape doi ani de la incident, în timp ce motivele homofobe pentru acțiunile reclamate nu au fost menționate în deciziile procurorilor.

Formularea folosită în mod constant de autoritățile române în documentele incidentului și materialele conexe a fost departe de a fi neutră sau întâmplătoare și a sugerat existența unei părtiniri din partea autorităților față de reclamanții individuali, care ar putea fi interpretată ca faptul că autoritățile au închis ochii la Fondul homofob al evenimentelor reclamate, punând astfel în pericol acuratețea și eficiența procedurilor în cazul reclamanților în ansamblu.

Nu s-a acordat nicio importanță faptului că organizația care a fost aparent responsabilă pentru perturbarea evenimentului solicitanților era cunoscută pentru respingerea relațiilor homosexuale sau că insultele homofobe au fost exprimate împotriva solicitanților individuali.

Curtea Europeană a subliniat că necesitatea unei verificări semnificative a existenței probabile a motivelor discriminatorii pentru insultarea reclamanților este absolută, având în vedere ostilitatea față de comunitatea LGBT din România și în lumina dovezilor că persoanele care au perturbat evenimentul în prezenta cauză au exprimat insulte homofobe. În absența unei astfel de verificări, infracțiunile motivate de părtinire ar fi inevitabil considerate ca alte infracțiuni fără o astfel de motivație, iar absența unei diferențe de atitudine ar constitui tăcerea oficială (sau chiar connivența) a infracțiunilor motivate de ură.

În cele din urmă, autoritățile române nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a efectua o anchetă eficientă pentru a stabili dacă insultele verbale împotriva reclamanților constituie o infracțiune motivată de atitudini homofobe. Astfel, autoritățile române și-au demonstrat părtinirea față de membrii comunității LGBT.

 

Rezoluție

 

Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 14 din Convenție, luate în considerare împreună cu articolul 8 din Convenție (adoptat în unanimitate).

În ceea ce privește respectarea articolului 14 din Convenție, luate în considerare în coroborare cu articolul 11 din Convenție. Autoritățile române nu au asigurat desfășurarea pașnică a evenimentului din 20 februarie 2013, limitând suficient acțiunile protestatarilor homofobi. În consecință, autoritățile române nu și-au respectat obligația pozitivă de a utiliza orice mijloace disponibile pentru a garanta dreptul reclamanților la respectarea dreptului la libertatea de întrunire. În formularea acestei concluzii, Curtea Europeană s-a referit în primul rând la argumentele sale privind respectarea articolului 14 din Convenție, considerat coroborat cu articolul 8 din Convenție, hotărând că aceste argumente erau aplicabile și examinării acestei părți a plângerii, care se aplica tuturor reclamanților. Această concluzie nu a depins de decizia Asociației solicitante de a înceta evenimentul (proiecția filmului) și de a-l programa pentru o altă dată, deoarece dreptul la libertatea de întrunire include dreptul de a alege ora, Locul și condițiile reale pentru organizarea unei astfel de adunări în limitele stabilite de paragraful 2 al articolului 11 din Convenție.

 

Rezoluție

 

Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 14 din Convenție, luate în considerare împreună cu articolul 11 din Convenție (adoptat în unanimitate).

 

Despăgubiri

 

În aplicarea articolului 41 din Convenție. Curtea Europeană a acordat 7.500 și 9.750 de euro Asociației reclamante și, respectiv, fiecăruia dintre reclamanții individuali, ca despăgubire pentru prejudiciul moral.

 

Mișcarea socială LGBT internațională și unitățile sale structurale sunt o organizație extremistă interzisă în Rusia.

 

 

Добавить комментарий

Код

© 2011-2018 Юридическая помощь в составлении жалоб в Европейский суд по правам человека. Юрист (представитель) ЕСПЧ.