Hotărârea CtEDO din 24 octombrie 2017 în cauza Dickmann și Gion împotriva României (plângerile nr. 10346/03 și 10893/04).
Reclamanții s-au plâns cu succes de imposibilitatea restituirii proprietății naționalizate sau a despăgubirii pentru bunurile confiscate de stat. Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În 2003 și 2004, reclamanții au fost asistați în pregătirea plângerilor. Ulterior, plângerile au fost combinate și comunicate României.
CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
În hotărârea pilot a Curții Europene de Justiție în cazul „Maria Atanasiu și alții împotriva România“ (Maria Atanasiu și alții c. România) (la 12 octombrie 2010, plângerea N 30767/05 și 33800/06) au indicat faptul că este necesar măsuri generale pentru eliminarea deficiențelor mecanismului de restituire introdus în România după căderea regimului comunist. În mai 2013, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care stabilea diverse proceduri disponibile petiționarilor care solicită soluționarea cererilor lor de restituire. În hotărârea Preda și alții c. României din 29 aprilie 2014, plângerea nr. 9584/02 și alții, Curtea Europeană a examinat noua legislație și a constatat că mecanismul stabilit oferă o serie de mijloace eficiente remedii care trebuie să fie epuizate, în cazuri specifice, dar că legea nu conține dispoziții de natură procedurală sau de fond, oferă o rambursare privind existența unei hotărâri definitive de titluri legalizează potrivite la aceeași proprietate rezidențială. Reclamanții s-au plâns că incapacitatea lor de a obține restituirea bunurilor naționalizate sau de a obține despăgubiri a constituit o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
ASPECTE ALE LEGII
În ceea ce privește respectarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamanții au obținut hotărâri definitive prin care recunoștea ilegalitatea confiscării proprietății de către stat. Instanțele românești și-au confirmat dreptul la măsuri de restituire, luând în considerare statutul de foști proprietari sau moștenitori ai titlurilor de foști proprietari.
După ce a stabilit că reclamantele au avut o „posesie“ în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 al Convenției, Curtea a avut, de asemenea, să ia în considerare dacă privarea de libertate contestată de proprietatea lor, ca urmare a vânzării proprietății de stat către terți, compensate în mod corespunzător și compensate prin intermediul mecanismului, creat în acest scop de către stat. Deși Legea 165/2013 N în întregul mecanism de restituire Reformate stabilirea de termene precise pentru fiecare etapă administrativă, precum și un mecanism clar de compensare criterii de funcționare, aceasta nu schimbă procedura administrativă, pentru a face eficient pentru astfel de membri ca solicitanți. Rezultă că reclamantele, ale căror titlu la case de găsit, și dreptul la măsuri de compensare confirmate de către instanțele de judecată, dar nu a putut să profite de proprietate, deoarece statul a vândut proprietatea, nu a folosit un mecanism pentru a primi o compensație adecvată pentru lipsirea de proprietate a acestora. Această lipsă, combinată cu lipsa totală de despăgubire, a pus reclamanții într-o povară disproporționată și excesivă, încălcând dreptul lor la respectarea proprietății.
DECIZIE
A fost încălcat articolul 1 al Protocolului nr. 1 (în unanimitate).
COMPENSARE
În aplicarea articolului 41 al Convenției. Curtea Europeană a acordat lui Dickman 96.000 de euro și 60.000 de euro pentru Gion și Gion ca despăgubiri pentru prejudiciul material și moral.