CEDO a constatat o încălcare a cerințelor articolului 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Заголовок: CEDO a constatat o încălcare a cerințelor articolului 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Сведения: 2021-08-31 05:24:41

Decizia CEDO din 12 ianuarie 2021 în cauza "Gheorghe-Florin Popescu (Gheorghe-Florin Popescu) c.România" (sesizarea nr. 79671/13).

În 2013, solicitantul a fost asistat la pregătirea plângerii. Ulterior, plângerea a fost comunicată României.

În acest caz, o plângere a fost considerată cu succes pentru a recupera de la reclamant, care era jurnalist, despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat unei terțe persoane, redactorului-șef al unui ziar și producătorului de televiziune al unui canal TV local, prin conținutul mai multor articole publicate de reclamant pe blogul său. Cazul a implicat o încălcare a articolului 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

 

CIRCUMSTANȚELE CAZULUI

 

Reclamantul, care era jurnalist, a fost taxat cu o sumă de aproximativ 1.100 de euro drept despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat lui L. B., redactorul-șef al ziarului și producător de televiziune al unui post de televiziune local, prin conținutul mai multor articole publicate de reclamant pe blogul său.

În prezentarea argumentelor lor, instanțele române au subliniat că reclamantul l-a acuzat pe L. B. de răspundere morală pentru sinuciderea unei terțe persoane, fără a prezenta nicio dovadă și în sprijinul acuzațiilor sale, menționând pur și simplu că L. B. a refuzat să acopere evenimentul în cauză în ziarul său. Instanțele române au constatat, de asemenea, că reclamantul a folosit declarații vulgare și calomnioase în articolele sale.

 

ASPECTE JURIDICE

 

În ceea ce privește respectarea articolului 10 din Convenție. Instanțele din România și-au bazat concluziile în primul rând pe impactul negativ al articolelor atacate asupra onoarei, reputației și demnității lui L. B., precum și pe faptul că reclamantul nu și-a putut dovedi afirmațiile. Cu toate acestea, Curtea Europeană a remarcat că instanțele românești nu au reușit să facă următoarele:

(i) să facă distincția între rapoartele de fapte și judecățile de valoare;

(ii) analiza anumitor elemente cheie, și anume că reclamantul a fost jurnalist și că libertatea presei joacă un rol fundamental într-o societate democratică;

(iii) să ia în considerare faptul că cazul a vizat un conflict între dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la protecția reputației, precum și cerința ca drepturile menționate să fie echilibrate;

(iv) să investigheze dacă declarațiile solicitantului referitoare la sfera de interes public, și dacă acestea au fost legate de un litigiu pe o chestiune de interes public;

(v) luați în considerare gradul de faimă al reclamantului sau comportamentul său anterior: nu s-a stabilit cu exactitate dacă L. B. a fost o "persoană publică" care acționa într-un context public în sensul jurisprudenței Curții Europene, având în vedere posibila sa participare la viața politică sau la activitatea sa ca redactor șef sau producător de televiziune într-un grup media;

(vi) în ceea ce privește conținutul articolelor avute în vedere, clarificați scopul acesteia: instanțele române au concluzionat pur și simplu că reclamanta a descris L. B. Într-o lumină negativă, ceea ce probabil a cauzat L. B. suferință psihologică, anxietate și anxietate. Potrivit Curții Europene, raționamentul instanțelor române a demonstrat o recunoaștere tacită că, în acest caz, respectarea vieții private depășește respectarea dreptului la libertatea de exprimare;

(vii) în ceea ce privește stilul de articole atacată, pentru a studia cu un grad suficient de grijă, ținând cont de faptul că principalul argument al reclamantului de apărare a fost satiric natura publicații, dacă conținutul articolelor a fost o formă de exagerare sau denaturare a realității, în mod natural, care vizează provocare și agitație, care nu a fost necesar să fie luate în serios, sau nu;

(viii) evaluarea gradului de difuzare a articolelor atacate, a disponibilității acestora sau a întrebării dacă solicitantul, în calitate de cunoscut blogger și utilizator al rețelelor sociale, ar fi putut avea o anumită popularitate care ar putea spori impactul potențial al declarațiilor sale.

În ceea ce privește gravitatea pedepsei aplicate, reclamantul a susținut că valoarea compensației încasate de la acesta era de câteva ori mai mare decât nivelul minim de subzistență din România, fără a preciza însă nici situația sa financiară la momentul analizării, nici dacă a întâmpinat dificultăți în plata sumei solicitate. Instanțele din România au enumerat doar anumite criterii care ar fi trebuit aplicate la stabilirea cuantumului despăgubirii, fără a le aplica și fără a ține cont de consecințele plății compensației pentru situația financiară a reclamantului. În astfel de circumstanțe și în absența informațiilor privind executarea deciziei instanței naționale, Curtea Europeană nu a făcut presupuneri cu privire la impactul încasării compensației de la reclamant asupra situației sale financiare.

În orice caz, în funcție de factorii de mai sus și, în special, faptul că instanțele române nu a echilibra în mod corespunzător interesele concurente în conformitate cu criteriile dezvoltate în jurisprudență, Curtea Europeană a decis că ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare nu a fost justificată pe motiv că ar fi fost relevante și suficiente.

 

Rezoluție

 

Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 10 din Convenție (adoptată în unanimitate).

 

Compensare

 

În aplicarea articolului 41 din Convenție. Curtea Europeană a decis că constatarea unei încălcări a Convenției în sine este suficientă doar pentru compensarea prejudiciului moral.

 

 

Добавить комментарий

Код

© 2011-2018 Юридическая помощь в составлении жалоб в Европейский суд по правам человека. Юрист (представитель) ЕСПЧ.