Decizia CEDO din 13 octombrie, în 2020, în cazul "Frincu v. România (Frâncu v. România) "(sesizarea Nr 69356/13).
În 2013, solicitantul a fost asistat la pregătirea plângerii. Ulterior, plângerea a fost comunicată României.
În acest caz, o plângere a fost examinată cu succes împotriva refuzului de a asculta cererea reclamantului pentru eliberarea sa din custodie din motive de sănătate, în cadrul examinării cauzei de corupție împotriva primarului într-o ordine închisă. Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
CIRCUMSTANȚELE CAZULUI
Reclamantul a fost reținut ca măsură preventivă în legătură cu o anchetă în curs de desfășurare privind distribuirea contractelor de achiziții publice de către acesta atunci când a deținut funcția de primar. Reclamanta a solicitat Curții de Apel să ia în considerare cererea sa de eliberare din arest în privat, ca tribunalul de primă instanță a făcut-o, având în vedere că (i) prezența publicului și a reprezentanților mass-media în sala de judecată ar putea afecta negativ dreptul său la prezumția de nevinovăție și (ii) din motivele pentru cererea de eliberare din arest în cauză starea lui de sănătate, și caracterul deschis al ședinței de judecată și divulgarea de date medicale despre el s-ar încălca dreptul său la respectarea vieții private.
Curtea de Apel a respins cererea reclamantului, deoarece cazul său nu corespundea niciuneia dintre situațiile în care legea prevedea o audiere închisă a cauzei. În cadrul unei ședințe de judecată deschise, Curtea de Apel a decis să prelungească detenția reclamantului, constatând că diferitele probleme de sănătate la care s-a referit reclamantul nu l-au împiedicat anterior să își îndeplinească atribuțiile oficiale. În mass-media au fost publicate articole relevante cu conținut ironic.
ASPECTE JURIDICE
În ceea ce privește respectarea articolului 8 din Convenție. Nerespectarea de către Curtea de Apel a confidențialității datelor medicale ale reclamantului cu privire la starea sa de sănătate ar putea fi considerată o ingerință în dreptul său la respectarea vieții private. Refuzul de a examina într-o sesiune închisă plângerea reclamantului cu privire la aplicarea unei măsuri preventive sub formă de detenție pentru el ar putea fi recunoscută ca urmărind scopul de a proteja "drepturile și libertățile altor persoane", având în vedere interesul public de a examina cererile de eliberare din custodie într-o ședință de judecată deschisă.
Curtea Europeană a concluzionat anterior că procedurile penale ar trebui să se desfășoare astfel încât să nu aducă atingere drepturilor victimelor sau martorilor infracțiunii prevăzute la articolul 8 din Convenție. În aceste proceduri, anumite măsuri pot fi luate pentru a proteja victimele, dacă un echilibru adecvat se observă și în exercitarea efectivă a dreptului la protecție (a se vedea Hotărârea Curții Europene în cazul "Y. v. Slovenia" (Y. v. Slovenia), din 28 Mai 2015, plângerea Nr 41107/10). A se vedea: buletinul Curții Europene a Drepturilor Omului. 2016. N 5.
Aceleași principii se aplică, mutatis mutandis, în cazurile în care, în cadrul unei cauze penale, când a existat, ca și în această plângere, o ciocnire a intereselor publice pentru a asigura transparența procesului judiciar și interesul inculpatului de a menține confidențialitatea datelor medicale. Astfel, Curtea de apel trebuia să asigure un echilibru al acestor interese concurente.
Codul de procedură penală a permis instanțelor din România să examineze o cauză în regim privat (ceea ce însemna, potrivit normelor procedurale, că accesul terților la materialele cauzei ar fi restricționat) dacă o ședință de judecată deschisă ar putea provoca daune vieții private a unei persoane. Acesta este exact ceea ce reclamantul a susținut.
Potrivit Curții Europene, Curtea de Apel, atunci când pur și simplu menționate, fără alte explicații, că prezenta cauză nu corespunde "oricare dintre situații", prevăzut de dispozițiile aplicabile din românia Codul de Procedură Penală, nu a oferit motive suficiente și relevante pentru luarea deciziei sale.
În ceea ce privește pretinsul interes public în cauza de corupție în legătură cu o persoană care deține o funcție aleasă, Curtea Europeană a constatat că, chiar presupunând că faima pârâtei ar fi putut fi un factor de care ar fi trebuit să se țină seama atunci când se analizează problema proporționalității cererii de a organiza o ședință privată, În speță era evident că Curtea de apel nu a examinat separat problema proporționalității unei astfel de măsuri. În plus, informațiile medicale divulgate nu aveau nicio legătură cu fondul acuzațiilor împotriva solicitantului.
Rezoluție
Cazul a implicat o încălcare a cerințelor articolului 8 din Convenție (adoptată în unanimitate).
Compensații
În aplicarea articolului 41 din Convenție. Curtea Europeană a acordat reclamantului 5 000 de euro în despăgubiri pentru daune morale.