Hotărârea CEDO din 26 mai 2020 în dosarul "P. T. împotriva Republicii Moldova" (plîngerea nr. 1122/12)
În 2012, solicitantului i s-a acordat ajutor în pregătirea plîngerii. Ulterior, plângerea a fost comunicată Republicii Moldova.
În dosar a fost examinată cu succes plângerea privind divulgarea nejustificată a datelor medicale cu caracter personal în certificatul oficial care urmează a fi prezentat în diferite instituții la cerere. În dosar a fost admisă încălcarea prevederilor articolului 8 din Convenția privind protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale.
CIRCUMSTANȚELE CAZULUI
Solicitantul a trebuit să obțină un bilet militar sau un certificat de scutire de la serviciul militar din mai multe motive administrative, inclusiv obținerea permisului de conducere și înregistrarea la locul de muncă. Solicitantul a primit un certificat de scutire de la serviciul militar din motive de sănătate, din conținutul căruia, prin referire la alte standarde publicate, a fost posibil să se identifice boala solicitantului (infecția cu HIV).
PROBLEME DE DREPT
Privind respectarea articolului 8 din Convenție. Includerea datelor medicale în documentul care trebuia prezentat terților a fost o intervenție în drepturile solicitantului, garantată de articolul 8 al Convenției. Intervenția a corespuns legislației Republicii Moldova, care a acționat în timpul în cauză. Însă nici în observațiile sale prezentate la Curtea Europeană de Justiție, nici în deciziile sale la nivel de stat, autoritățile Republicii Moldova nu au indicat niciun scop legal de a interveni în drepturile solicitantului. Mai mult, părțile nu au oferit nicio informație despre istoria juridică a deciziei respective a autorităților Republicii Moldova pentru a verifica dacă a fost posibil să se determine scopul legal din această sursă. Obiectivul Curții Europene nu a fost identificarea unui astfel de scop legal în locul autorităților Republicii Moldova. Cu toate acestea, este dificil pentru instanța europeană să înțeleagă ce scop legitim ar putea urmări divulgarea datelor privind boala solicitantului către terțe părți în diferite situații care nu implică riscuri pentru sănătatea solicitantului care ar putea duce la boală. O astfel de politică nu pare să fi avut un motiv rezonabil sau o legătură cu oricare dintre obiectivele legale enumerate la articolul 2 alineatul 8 al Convenției.
Cele de mai sus au fost suficiente pentru a stabili încălcarea articolului 8 din Convenție. Cu toate acestea, deoarece intervenția în acest caz a abordat, de asemenea, o problemă serioasă de proporționalitate aplicată oricărui scop legal posibil, Curtea Europeană a decis, de asemenea, să ia în considerare și acest aspect al plângerii. Modul în care datele medicale din certificatul eliberat solicitantului privind scutirea de la serviciul militar au fost protejate de divulgarea excesivă a fost eronat. În special, el a permis terților să stabilească tipul de boală a solicitantului, care a servit drept motiv pentru a-l elibera de serviciul militar, chiar dacă aceste persoane nu au avut nici un interes clar în obținerea acestor informații. Faptul că articolul respectiv standardelor Medicale, pe care o leagă în eliberată solicitantului de ajutor cu privire la eliberarea, conținea o listă de boli grave, și nu doar HIV, nu s-a schimbat consecințele unei astfel de decizii de întrebare pentru reclamant, în măsura în care informațiile privind boala a reprezentat, de informații medicale cu caracter personal, a căror divulgare este serios încălcat drepturile reclamantului garantate de articolul 8 al Convenției. Autoritățile Republicii Moldova nu au prezentat nicio explicație a necesității includerii datelor medicale atât de detaliate într-un document care trebuia prezentat în diferite situații în care starea de sănătate a solicitantului nu avea o semnificație clară. Prin urmare, intervenția în dreptul solicitantului a fost disproporționată.
Hotărâre
În dosar a fost admisă încălcarea cerințelor articolului 8 din Convenție (adoptată în unanimitate).
Compensare
În ordinea aplicării articolului 41 din Convenție. Curtea Europeană a acordat reclamantului 4 000 de euro drept compensație pentru prejudiciul moral.