CEDO a depistat încălcarea prevederilor articolului 14 din Convenția privind protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Заголовок: CEDO a depistat încălcarea prevederilor articolului 14 din Convenția privind protecția drepturilor omului și Сведения: 2020-11-30 07:07:42

Hotărârea CEDO din 24 martie 2020 în dosarul Cegolea împotriva României (plîngerile n 25560/13).

În 2013, reclamanta a fost ajutată în pregătirea plîngerii. Ulterior, plângerea a fost comunicată de România.

În caz de succes examinată plângerea că reclamanta, care este președinte al fundației, care a reprezentat italiană minoritate în România, s-a dovedit în mai puțin de o poziție avantajoasă în comparație cu legislația în calitate de candidat, представлявшим italiană minoritățile naționale din țară (care a aparținut unei alte organizații), deoarece el nu era obligat să respecte oricare dintre formalitățile pentru a participa la alegerile repetate. În dosar a fost admisă încălcarea prevederilor articolului 14 din Convenția privind protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale.

 

CIRCUMSTANȚELE CAZULUI

 

În Parlamentul României există o serie de locuri rezervate reprezentanților minorităților naționale. Acestea sunt scutite de respectarea cerințelor înaintate la alegeri aplicabile partidelor politice.

Solicitanta, președintele fondului, care a reprezentat minoritatea italiană din țară, a dorit să-și expună candidatura la alegerile parlamentare din decembrie 2012 în numele fondului pe care îl conduce.

În mai 2012, solicitantul a apelat la Guvernul României pentru ca fundația sa să obțină statutul de caritate. Secretariatul General al Guvernului României a înaintat demersul solicitantului de a fi examinat concomitent în două autorități administrative: la Departamentul Relații Interetnice și la Ministerul Culturii al României.

În iunie 2012, Departamentul Relații Interetnice a refuzat să satisfacă cererea solicitantului, pe motiv că activitatea fondului nu se referea la aceste relații.

În iulie 2012, a intrat în vigoare un amendament la legislația privind asociațiile și fondurile, care prevedea condiții mai stricte pentru a acorda organizației statutul de caritate.

În octombrie 2012, Comisia Electorală Centrală a refuzat solicitantului să se înregistreze în calitate de candidat la alegeri, deoarece fondul pe care îl conduce nu a fost caritabil. Reclamanta a depus o plângere împotriva acestei decizii, care a fost respinsă în aceeași lună. La finele lunii a expirat termenul de depunere a cererilor de participare la alegerile parlamentare de către candidați.

După alegeri, Ministerul Culturii al României i-a comunicat solicitantului că, deși la momentul depunerii demersului, fondul pe care îl conduce îndeplinea criteriile necesare, acesta nu corespundea noilor criterii impuse de amendamentul de mai sus în legislația României.

Reclamanta a susținut că s-a pomenit într-o poziție mai puțin avantajoasă față de candidatul în exercițiu care reprezenta minoritatea națională italiană din țară (care aparținea unei alte organizații), deoarece nu avea obligația de a respecta oricare dintre formalitățile de a participa la alegeri repetate.

 

PROBLEME DE DREPT

 

Privind respectarea articolului 14 din Convenție în legătură cu articolul 3 al Protocolului n 1 la Convenție. Spre deosebire de organizațiile care au avut deja reprezentanți în Parlament, fondul, al cărui membru era solicitantul, trebuia să obțină statutul de caritate, astfel încât solicitantul să poată participa la alegerile parlamentare în numele organizației.

În cazul de față ar trebui să fie diferențiate de la caz "Данис și Asociația etnicilor turci împotriva României" (Danis and the Association of Ethinc Turks v. Romania) (Hotărârea Curții Europene din 21 aprilie 2015, plângerea N 16632/09) în ceea ce privește doar una formală aspecte, și anume stabilite de lege, limite de acțiune condițiile pentru a obține statutul de organizație de caritate, pentru că aceste condiții au fost modificate în anul 2012. În acest sens, concluziile făcute de Curtea Europeană de justiție în dosarul de mai sus privind existența sistemului de aprobare în doi pași a candidaților din partea minorităților naționale au continuat să acționeze. Spre deosebire de Hotărârea de mai sus a Curții Europene în cazul "Danis și Asociația turcilor etnici împotriva României" (Danis and the Association of Ethinc Turks v.Romania), solicitantul în acest caz nu a aflat brusc despre noua condiție. Prin urmare, Curtea Europeană a trebuit să precizeze dacă procedura de acordare a statutului organizației a fost caritabilă, reglementată de amendamentele legislative relevante, transparentă și nu arbitrară și dacă solicitantul a avut o oportunitate adecvată de a contesta în instanță refuzul de a-și satisface cererea.

Cu privire la Autoritatea de luare a deciziilor. Potrivit legislației României, dreptul de a acorda organizației statutul de caritate a aparținut "Guvernului României", adică puterii executive. Însă Secretariatul General al Guvernului României a înaintat demersul solicitantului în două autorități administrative diferite, care au examinat diferit această demers.

Cu privire la termenele limită pentru a oferi un răspuns. Legislația României a stabilit termene (60 și 90 de zile, respectiv), în cadrul cărora autoritățile administrative abilitate și apoi guvernul urmau să examineze demersul. Întrebarea dacă aceste termene au fost semnificative sau obligatorii nu a fost clarificată în cadrul examinării prezentei plîngeri de către Curtea Europeană de justiție. Cu toate acestea, acest fapt a fost o întrebare importantă, deoarece decizia cu privire la acordarea statutului de organizare "caritate" a fost nevoie pentru a obține înainte de expirarea termenului de depunere a documentelor de către participanții la alegerile parlamentare. Deși solicitantul a primit un răspuns de la Departamentul Relații Interetnice pînă la expirarea termenului de depunere a documentelor, acesta a primit un răspuns de la Ministerul Culturii al României abia după alegeri.

Despre criterii. Răspunsurile primite de solicitant de la cele două autorități administrative au fost diferite. Motivele pentru refuz dintre departamentele relațiilor interetnice păreau să sugereze că solicitantul nu a îndeplinit cerințele stabilite de lege(chiar înainte de a face modificări). La rîndul său, Ministerul Culturii al României și-a exprimat opinia că fondul reclamantei a îndeplinit toate condițiile care au acționat la momentul depunerii demersului, însă acesta a fost examinat în conformitate cu cerințele modificate pe care fondul nu le corespundea. De asemenea, Ministerul Culturii, aparent, nu a oferit solicitantului posibilitatea de a-și corecta cererea inițială, ținând cont de noile criterii legislative.

Despre starea răspunsurilor. Legislația României a stabilit că autoritatea administrativă trebuia să dea persoanei care a depus sesizarea un "răspuns motivat" în termen de 30 de zile de la data"deciziei". Însă în acest caz, Secretariatul General al Guvernului României a cerut ca Departamentul Relații Interetnice și Ministerul Culturii al României să-și prezinte "opiniile". Aceste informații nu au fost suficiente pentru a stabili cu exactitate dacă aceste concluzii au avut un caracter pregătitor sau au fost decizii administrative complete. Cu toate acestea, răspunsurile primite de la Departamentul relații interetnice și Ministerul culturii din România, a însemnat finalizarea procedurii administrative de la acest fapt, deoarece, spre deosebire de cazuri, când autorizat de un organ administrativ propus atribuit organizației solicitante statutul de caritate, în situațiile în care cererea отклонялось, legea nu prevedea direcția de solicitare de organizare înapoi în Guvernul României, pentru a lua decizii oficiale.

În legătură cu procesul. Având în vedere factorii menționați mai jos, reclamanta nu avea un remediu eficient în ceea ce privește răspunsurile de la Departamentul Relații Interetnice sau de la Ministerul Culturii al României.

Referitor la limitele de discreție ale organelor puterii executive. Potrivit practicii precedente a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Curtea Supremă a României), autoritatea executivă a menținut dreptul de a refuza acordarea de către organizație a statutului de caritate, chiar dacă organizația respectivă îndeplinea toate cerințele prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, decizia finală a fost luată pe baza oportunității practice, nu a criteriilor juridice. Prin urmare, orice litigiu cu privire la decizia Departamentului de Relații Interetnice ar fi limitat la clarificarea faptului dacă fondul solicitant a îndeplinit cerințele legale stabilite pentru obținerea statutului de caritate, iar instanțele nu ar avea dreptul să ofere fondului un astfel de statut, chiar dacă ar fi decis că organizația ar putea obține acest statut.

Despre lipsa posibilității de a depune o plângere în termenul corect. Deoarece reclamanta a fost informată despre răspunsul Ministerului Culturii al României doar după alegerile din trecut, contestarea acestei decizii nu ar fi putut corecta circumstanțele contestate de solicitantă în acest termen, pentru ca ea să poată depune actele pentru a participa la alegeri.

Având în vedere neajunsurile ce țin de posibilitatea examinării judiciare, care nu oferea garanții suficiente împotriva arbitrajului și, în pofida limitelor largi de discreție oferite statului în acest sens, distincția de sesizare în comparație cu organizațiile minorităților naționale deja reprezentate în Parlamentul României a fost insuficient justificată în ceea ce privește scopul legal declarat, și anume de a se asigura că aceste organizații ar fi

 

Hotărâre

 

În dosar a fost admisă încălcarea cerințelor articolului 14 al Convenției (adoptată în unanimitate).

 

Compensare

 

În ordinea aplicării articolului 41 din Convenție. Curtea Europeană de Justiție a decis că stabilirea faptului încălcării Convenției în sine va fi o compensație echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral, cererea de despăgubire a prejudiciului material a fost respinsă.

 

 

Добавить комментарий

Код

© 2011-2018 Юридическая помощь в составлении жалоб в Европейский суд по правам человека. Юрист (представитель) ЕСПЧ.