Hotărârea CEDO din 03 martie 2020 în dosarul "Convertito și alții (Convertito and Others) împotriva României" (plîngerea n 30547/14).
În 2014, solicitanților li s-a acordat ajutor în pregătirea plîngerii. Plângerea a fost ulterior comunicată României.
În dosar a fost examinată cu succes plângerea privind anularea diplomelor educaționale de stat ale solicitanților în legătură cu încălcările administrative comise în primul an de studii ale solicitanților din instituția de învățămînt superior. În dosar a fost admisă încălcarea prevederilor articolului 8 din Convenția privind protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale.
CIRCUMSTANȚELE CAZULUI
În 2003 și 2004, solicitanții, cinci cetățeni italieni, au început studiile la universitate după ce au depus cereri de înscriere pentru un curs de formare dentară. Deciziile de înscriere a solicitanților, emise în numele rectorului universității, conțineau indicația că procedura de înscriere la studii "nu a fost finalizată", deoarece încă nu a fost obținută autorizația corespunzătoare din partea Ministerului Educației al României. La finele anului 2008 sau începutul anului 2009, solicitanții au susținut examenele de cunoaștere a limbii române.
În 2009, la cursul de schimb de date între rectorul universității și de Ministerul educației din România, s-a atras atenția asupra faptului că primul solicitantul nu a primit o scrisoare de la acest Minister, cu confirmare de acceptare de la universitate, și scrisori în adresa altor patru solicitanți au vizat de-al doilea an de formarea lor, dar nu din prima. Cu toate acestea, Consiliul universității a fost de acord cu propunerea decanului de a permite tuturor solicitanților să treacă examenele finale.
Astfel, după șase ani de studii, solicitanții au fost admiși la examenele finale și le-au trecut. Ei au primit diplome de stat la specialitatea "dentist". Ulterior, solicitanții au inițiat procedura de recunoaștere a diplomelor lor de către autoritățile italiene pentru a continua activitatea în această țară.
În 2011, documentele solicitanților au făcut obiectul unui control administrativ, care a stabilit încălcări în legătură cu emiterea târzie a scrisorilor de autorizare a solicitanților de a studia la Universitatea din România. Astfel, diplomele solicitanților au fost anulate de Consiliul universității la solicitarea Ministerului Educației al României. Reclamațiile reclamanților au fost nereușite.
PROBLEME DE DREPT
Privind respectarea articolului 8 din Convenție. Anularea diplomelor de stat solicitanților de specialitate "dentist" a generat implicații nu numai pentru a socială a identității solicitanților în a forma relații cu alte persoane, dar și pentru viața lor profesională, deoarece a fost pus la îndoială calificarea lor ca specialiști, iar planurile lor de cariere au fost brusc încălcate. În astfel de circumstanțe, măsura adoptată de autorități a dus la consecințe pentru exercitarea de către solicitanți a dreptului lor de a respecta "viața privată". Măsura a fost o intervenție în dreptul menționat, care a fost prevăzut de lege și a avut scopul de a preveni revoltele și de a proteja drepturile altora.
Deciziile privind admiterea studenților au fost întocmite și semnate de decanul Facultății de Medicină și farmacologie înainte de a fi primite scrisorile de autorizare de către Ministerul Educației și rezultatele examenului de competență în limba română. În baza acestor decizii, solicitanților li sa permis să urmeze un curs complet de șase ani de instruire la medicul dentist și au fost admiși la examenele finale. Solicitanții nu ar fi putut face toate acestea dacă, de la început, Universitatea le-ar fi refuzat admiterea din motive administrative.
În baza Consiliului universitar, de asemenea, a confirmat legalitatea dispozițiilor administrative ale solicitanților și participarea lor la examenele finale. Cu toate acestea, o importanță deosebită trebuie acordată contextului în care au fost luate decizii privind primirea solicitanților de la universitatea, care a fost caracterizat, după cum sa dovedit, anumite discrepanțe în poziția administrației universității și de Ministerul educației din România relativ târziu efectuarea de e-mailuri cu privire la autorizarea solicitanților să ia în universitate. Situația de incertitudine și inconsecvență care a urmat, cu siguranță, nu poate fi pusă sub acuzare solicitanților.
În concluzie, anulînd astronomie reclamanților, autoritățile României în mod neașteptat a provocat pagube profesională a regulamentului de solicitanți, totodată, lipsit de orice aprecieri negative, care ar putea face a presupune că reclamanții au fost suficient de calificat pentru a lucra pe specialitate.
Astfel, măsurile contestate nu au îndeplinit criteriul necesității publice stringente și nu au fost proporționale cu scopul legitim urmărit. Prin urmare, ele nu erau necesare într-o societate democratică.
Compensare
În ordinea aplicării articolului 41 din Convenție. Curtea Europeană a acordat fiecăruia dintre solicitanți câte 100 00 de euro drept compensație pentru prejudiciul moral.