Hotărârea CEDO din 08 ianuarie 2019 în cauza Prunea c. România (plângerea nr. 47881/11).
În 2011, solicitantul a fost asistat în pregătirea plângerii. Ulterior, plângerea a fost comunicată de România.
În acest caz, plângerea a fost examinată cu succes, iar reclamantul a fost răspunzător pentru menționarea articolului unui litigiu comercial care a implicat un candidat la parlament. Nu a fost încălcată articolul 10 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Circumstanțele cazului
Solicitantul, profesor universitar și autor al articolelor în multe reviste și ziare, a scris un articol despre un candidat al unuia dintre partidele politice la alegerile parlamentare, referindu-se la o dispută comercială între candidat și o companie de brokeraj. Afirmațiile reclamantului au fost reproduse pe buletinele de vot distribuite în mai multe locuri publice. În procesul de defăimare al candidatului parlamentar, reclamantul a fost tras la răspundere.
ÎNTREBĂRI DE DREPT
În ceea ce privește respectarea articolului 10 din Convenție. Critica reclamantului a fost îndreptată împotriva unui om politic cu privire la care limitele criticilor acceptabile sunt mai largi decât în privința unei persoane private. După ce și-a prezentat candidatura la alegerile parlamentare, candidatul a început activitatea politică și și-a făcut inevitabil și conștient un obiect de atenție. Din aceste motive, i se impunea un grad mai mare de toleranță.
Cu toate acestea, instanțele române au ajuns la concluzia că afirmațiile reclamantului au afectat reputația și demnitatea candidatului și că acestea nu ar fi trebuit să fie publicate în presă, în special în ceea ce privește aspecte personale. Instanțele române au ținut cont de contextul în care au fost formulate acuzațiile controversate, respectiv campania electorală, și au confirmat că acestea sunt de interes public, în ceea ce privește figura publică. Este important ca, atunci când au decis satisfacerea cererii împotriva reclamantului, instanțele au avut în vedere că intenția solicitantului nu a fost de a critica activitățile candidatului ca persoană publică, ci de a privi unilateral un proces comercial la care au participat. două petreceri private. În acest sens, instanțele au mai constatat că reclamantul a încălcat cerințele minime de diligență, adică acte de conștiință.
Curtea a convenit cu instanțele române că afirmațiile contestate constituie o încălcare a reputației candidatului, a atins nivelul de seriozitate cerut și a diminuat dreptul candidatului la respectarea vieții sale personale, garantat prin articolul 8 din Convenție. Instanțele române au cântărit în mod corespunzător drepturile implicate în cauză în conformitate cu criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene. Mai mult decât atât, aceștia au dovedit în mod convingător necesitatea de a pune dreptul la protecția reputației mai presus de dreptul solicitantului la libertatea de exprimare. Curtea ar avea nevoie de motive serioase pentru a înlocui punctele de vedere ale instanțelor române cu cele proprii și nu au existat astfel de motive în cazul de față.
În sfârșit, în circumstanțele specifice din prezenta cauză, amenda aplicată reclamantului în valoare de 5.000 EUR nu a putut fi recunoscută ca o pedeapsă disproporționat de severă și nu ar putea fi considerată a avea un efect de „restricție” pentru ca reclamantul să își exercite dreptul la libertatea de exprimare.
DECIZIE
Nu a existat nicio încălcare a cerințelor articolului 10 din Convenție (adoptate cu cinci voturi pentru și două împotrivă).