Hotărârea CtEDO din 11 decembrie 2018 în cauza Brisc c. României (plângerea nr. 26238/10).
În 2010, reclamantul a fost asistat în pregătirea unei plângeri. Ulterior, plângerea a fost comunicată României.
Cazul a fost considerat cu succes o plângere privind îndepărtarea din funcție a procurorului șef pentru furnizarea informațiilor mass-media cu privire la investigația viitoare, efectuată prin utilizarea funcției sale oficiale în scopuri personale. Cazul a încălcat prevederile articolului 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
În mai 2009, Consiliul Superior al Magistraturii a recunoscut reclamantul, care la acel moment a fost procurorul șef, vinovat de două infracțiuni disciplinare: nerespectarea secretului întâlnirii sau a documentelor confidențiale și lipsa de respect față de colegi în îndeplinirea atribuțiilor lor. Sa constatat că reclamantul a emis un comunicat de presă și a dat un interviu televiziunii care dezvăluia informații despre operațiunea efectuată la locul crimei în legătură cu anchetarea penală a utilizării funcției sale oficiale în scopuri personale. Aceste informații au permis presei să identifice judecătorul G.E. ca destinatar al banilor. Recursul reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins, iar reclamantul a fost ulterior înlăturat.
ÎNTREBĂRI DE DREPT
În ceea ce privește respectarea articolului 10 al Convenției. Reclamantul și-a exprimat acuzațiile de presă disputate în cadrul funcțiilor sale de angajat al serviciului de presă, deținând această poziție în ultimii cinci ani. În această calitate, datoria sa profesională a fost aceea de a furniza presei informații despre investigațiile care au atras atenția mass-mediei, cum ar fi cazul în cauză, utilizarea poziției oficiale pentru câștigul personal.
Tema comunicatului de presă și interviul cu reclamantul au atras interesul public. Acțiunile de la locul crimei și investigarea crimelor legate de utilizarea unei poziții oficiale în scopuri personale au stârnit interesul la nivel local, iar solicitantul a considerat oportun să informeze presa cu privire la anumite aspecte ale investigației. Cu toate acestea, reclamantul a acționat cu prudență, refuzând să dea numele persoanelor implicate. El nu a afirmat nicio poziție cu privire la vina vreuneia dintre persoanele implicate, ci a declarat doar o scurtă descriere obiectivă a acuzației la etapa inițială. Comunicatul său de presă, confirmat de procurorul care a investigat cazul, nu a provocat prejudicii bunei desfășurări a anchetei actuale.
În plus, reclamantul nu a utilizat sau nu cita nici un document protejat de o investigație judiciară secretă și altfel nu a divulgat informații confidențiale referitoare la procedurile penale. Când reclamantul a emis un comunicat de presă, informațiile despre operațiunea de la locul crimei nu mai erau confidențiale, deoarece doi jurnaliști prezenți la eveniment au publicat articole cu fotografii făcute la locul incidentului. Prin urmare, nu a existat nimic în mărturia reclamantului care ar permite autorităților române să-l acuze de încălcarea secretelor anchetei penale.
În ceea ce privește influența prezumtivă asupra reputației profesionale a judecătorului G.E., Curtea este convinsă că comunicatul de presă sau interviul în litigiu ar putea fi considerat un impact care a atins pragul de gravitate necesar și ar putea deteriora reputația profesională a judecătorului. Consiliul Național al Audiovizualului, care a examinat plângerea judecătorului G.E. cu privire la modul în care canalul de televiziune răspândea știri despre acțiunile de la locul crimei, a concluzionat că reputația judecătorului nu a fost afectată.
În plus, recunoscând comunicatul de presă și interviul reclamantului ca defăimător pentru judecătorul G.E., autoritățile statului pârât nu au luat în considerare faptul că mărturia contestată nu a venit de la reclamant, ci de la o terță parte. În sfârșit, nu există dovezi că autoritățile ungare au încercat să găsească un echilibru între necesitatea de a proteja reputația judecătorului G.E. și dreptul reclamantului de a difuza informații despre problemele de interes public legate de investigația penală în curs. Ei și-au limitat evaluarea la o simplă discuție privind prejudiciul adus reputației judecătorului, fără a lua în considerare argumentul reclamantei potrivit căruia declarațiile în litigiu au fost făcute de o terță parte și nu țin cont de pozițiile exprimate în jurisprudența Curții Europene.
În concluzie, standardele aplicate de instanțele din Ungaria nu erau compatibile cu principiile consacrate la articolul 10 din Convenție și nu au furnizat motive "relevante și suficiente". Astfel, această intervenție a fost disproporționată față de scopul urmărit și nu a fost "necesară într-o societate democratică".
DECIZIE
Cazul a fost o încălcare a cerințelor articolului 10 al Convenției (adoptată cu cinci voturi "pentru" cu două - "împotriva").
COMPENSARE
În aplicarea articolului 41 al Convenției. Curtea a acordat reclamantului suma de 4 500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1,825 EUR cu titlu de prejudiciu material.