Rezoluția Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 iunie 2018 în cauza Girleanu c. României (plângerea nr. 50376/09).
În 2009, reclamantul a fost asistat în pregătirea unei plângeri. Ulterior, plângerea a fost comunicată României.
Cazul a fost considerat cu succes o plângere împotriva utilizării unei amenzi administrative pentru dezvăluirea de secrete militare în timpul unei investigații jurnalistice. Cazul a fost o încălcare a articolului 10 al Convenției.
CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
În 2005, reclamantul, jurnalist, a primit de la colegul său un CD cu copii ale documentelor secrete care au fost scoase din cauza unei neglijențe (scurgere de informații) de la o unitate militară românească din Afganistan cu un an înainte. Ulterior, reclamantul a discutat conținutul discului cu reprezentanți ai Forțelor Armate ale României și informații și a împărtășit datele de pe disc cu niște prieteni jurnaliști și alte persoane.
În 2006, după ce mass-media a atras atenția publicului asupra scurgerii de informații, au fost inițiate proceduri penale împotriva mai multor persoane. Reclamantul a fost arestat și a petrecut două zile în arest la secția de poliție. Casa casei reclamantului a fost căutată și un hard disk a fost eliminat de pe computer.
În 2007, când clasificarea de securitate a fost eliminată din documentele dezvăluite, procuratura a constatat că încălcarea Legii securității statului comisă de reclamant nu era suficient de gravă pentru a impune o sancțiune penală gravă, dar a decis ca reclamantul să plătească o amendă administrativă de aproximativ 240 de euro și Compensați pentru cheltuielile de judecată în valoare de 600 de euro. Reclamantul a căzut fără recurs împotriva deciziei.
ÎNTREBĂRI LEGATE
În ceea ce privește respectarea articolului 10 al Convenției. (i) Aplicabilitatea articolului 10 al Convenției și existența unei intervenții. Exact a acționat ca jurnalist care lucra în zona de operațiuni a forțelor armate și a poliției că reclamantul a obținut documentele menționate și a contactat autoritățile care au acceptat aceste documente, precum și colegii săi și alte persoane pe care reclamantul a crezut că le-ar fi putut ști despre problema indicată în documente. Toate aceste acțiuni ar putea fi considerate ca parte a unei investigații jurnalistice. Solicitantul a fost plasat în custodie, a fost intentată o investigație împotriva lui și ia fost amendată pentru colectarea și difuzarea informațiilor clasificate. În consecință, articolul 10 al Convenției era aplicabil, iar pedeapsa impusă era o ingerință în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare.
(ii) dacă măsura a respectat legea și dacă urmărea un scop legitim. Intervenția a fost prevăzută de lege și a urmărit scopul legitim de a proteja securitatea statului.
(iii) dacă măsura era necesară într-o societate democratică. Ținând cont de interesele afectate, de documentele plâns și de scurgerea acestora, care au provocat controverse considerabile în mass-media și au devenit motivul pentru efectuarea unui audit intern la Ministerul Apărării, acestea păreau să ridice probleme de interes public. Cu toate acestea, după cum a recunoscut procurorul, informațiile au fost depășite și este puțin probabil ca divulgarea lor să fie în detrimentul securității statului. În plus, eticheta de securitate a fost eliminată din documente. Astfel, Guvernul nu a demonstrat că acțiunile reclamantului ar fi putut cauza prejudicii semnificative securității statului.
Atunci când se evaluează comportamentul solicitantului, trebuie să se țină seama de faptul că el nu era un militar militar căruia i-ar fi aplicat "îndatoriri și responsabilități" speciale. El nu a primit informații într-un mod ilegal și nu a încercat în mod activ să-l primească. În plus, înainte de primirea informațiilor de către reclamant, o serie de alte persoane s-au familiarizat cu aceasta. În plus, imediat după ce solicitantul a primit materialele vizate în cauză, acesta a discutat-o cu biroul responsabil pentru scurgerea datelor. Din materialele de investigație nu rezultă că departamentul indicat va încerca să returneze materialele sau ar avertiza asupra posibilelor riscuri în cazul dezvăluirii conținutului acestora.
În ceea ce privește controlul jurisdicțional al măsurii aplicate reclamantului, instanțele nu au luat în considerare nici una dintre particularitățile acțiunilor sale. De asemenea, aceștia nu au verificat dacă informațiile ar putea reprezenta o amenințare pentru unitățile militare din Afganistan și, prin urmare, nu corespundeau interesului de a păstra confidențialitatea documentelor în scopul jurnalismului de investigație și de a fi conștienți de scurgerea documentelor și, eventual, de conținutul documentelor.
În cazurile în care sunt implicate sancțiuni penale pentru divulgarea informațiilor militare clasificate ca fiind secretive, Curtea Europeană a observat că, în materia siguranței statului, autoritățile interne ar trebui să primească limite discreționare. Cu toate acestea, în cazul de față, reclamantul a fost un jurnalist care a susținut că a divulgat datele în cadrul unei investigații jurnalistice și că nu era un soldat care a colectat și a transmis informații militare secrete cetățenilor străini sau companiilor private.
Deși pedeapsa aplicată era relativ mică și nu era clar dacă reclamantul plătea costurile de judecată, instanțele naționale au constatat că a stabilit că reclamantul a săvârșit în mod intenționat o infracțiune penală în domeniul securității statului. Faptul de convingere în anumite circumstanțe ar putea conteza, decât o mică pedeapsă. În plus, pedeapsa a avut drept scop să se asigure că, în viitor, reclamantul se va abține de la publicarea și difuzarea informațiilor care sunt clasificate drept secret. Cu toate acestea, după eliminarea secretului documentelor, a fost necesar să se analizeze cu mai multă atenție dacă aplicarea pedepsei către reclamant.
Ca urmare, măsurile aplicate nu au fost în mod rezonabil proporționale cu obiectivul legitim declarat, având în vedere interesele unei societăți democratice de a asigura și menține libertatea presei.
DECIZIE
Cazul a constituit o încălcare a articolului 10 al Convenției (adoptat în unanimitate).
COMPENSARE
În aplicarea articolului 41 al Convenției. Curtea a acordat reclamantului suma de 4500 EUR cu titlu de prejudiciu moral.