CEDO a constatat o încălcare a cerințelor articolelor 2, 3, 5, clauza 1 a articolului 6, articolelor 8, 13 și 46 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru ap

Заголовок: CEDO a constatat o încălcare a cerințelor articolelor 2, 3, 5, clauza 1 a articolului 6, articolelor 8, 13 ș Сведения: 2019-01-02 05:37:21

Hotărârile CEDO din 31 mai 2018 în cauza Abu Zubaydah c. Lituania, Al Nashiri c. României (plângerile nr. 46454/11 și 33234/12).

În 2011 și 2012, reclamanții au fost asistați în pregătirea plângerilor. Ulterior, plângerile au fost comunicate Lituaniei și, respectiv, României.

În acest caz, reclamanții au fost considerați cu succes pentru tratamentul inuman în timpul detenției lor, tortura împotriva lor, detenția lor secretă și izolarea din lumea exterioară. În cazul încălcării prevederilor articolelor 2, 3, 5, clauza 1 a articolului 6, articolelor 8, 13 și 46 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.


CIRCUMSTANȚELE CAUZEI


Reclamanții au fost reținuți de către angajații Agenției Centrale de Informații (CIA) din Statele Unite ale Americii ca parte a "luptei împotriva terorismului", care a început după atacurile din 11 septembrie 2001. După ce reclamanții au fost transferați în conformitate cu procedura "extrădării de urgență" . Ca "deținuți de importanță deosebită" (HVD), adică teroriști suspectați de "raportarea informațiilor despre posibile amenințări teroriste în Statele Unite ale Americii", reclamanții au fost supuși "unor tehnici de interogare îmbunătățită", care includea "imitarea înecării" ", conținutul în cutie, privarea de somn și alimente, conținutul la temperaturi scăzute, în picioare pe perete și conținutul în alte situații stresante. Reclamantul Al Nashiri a fost, de asemenea, supus unor tehnici de interogare "neautorizate", cum ar fi imitarea executării și suspendarea cu susul în jos.

Circumstanțele "extrădării extraordinare" a reclamanților au făcut obiectul a numeroase rapoarte și investigații, inclusiv raportul jurnalistului Dick Marty, elaborat de el în legătură cu ancheta desfășurată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și raportul din 2014 al Senatului Statelor Unite privind tortura.

În hotărârile sale din 24 iulie 2014, Curtea Europeană a constatat o serie de încălcări ale Convenției în legătură cu detenția reclamanților fără dreptul de a comunica cu lumea exterioară, în timp ce în Polonia, sub jurisdicția CIA (plângerile nr. 7511/13 și 28761/11). Aceasta se referă la cazul din 24 iulie 2014, cererea nr. 7511/13 a Curții Europene de Hussein (Abu Zubeida) împotriva Poloniei (Husayn (Abu Zubaydah) împotriva Poloniei) și Curtea Europeană de Justiție în cazul lui Al Nashiri Din Polonia "(Al Nashiri v. Polonia) din 24 iulie 2014, plângerea nr. 28761/11.

În aceste plângeri, reclamanții au făcut apel la autoritățile autorităților statelor pârâte să permită ofițerilor CIA să supună solicitanții de pe teritoriul lor la detenție fără dreptul de a comunica cu lumea exterioară, precum și să tortureze și ulterior să permită solicitanților să fie transportați în alte instituții aflate sub jurisdicția CIA în alte țări.

Ambii solicitanți sunt în prezent deținuți la baza navală a Statelor Unite din Guantanamo. Reclamantul, Hussein, de asemenea cunoscut sub numele de Abu Zubeid, nu a fost niciodată acuzat. Al-Nashiri a fost inculpat și adus în fața unei instanțe militare a Statelor Unite, acuzându-se de crime care se pedepsește cu moartea.


ÎNTREBĂRI LEGATE


Stabilirea faptelor și a chestiunilor de competență. Curtea Europeană a stabilit în cele din urmă și fără îndoială că autoritățile Lituaniei și României au permis înființarea de centre de detenție sub jurisdicția CIA ale Statelor Unite ale Americii pe teritoriul lor și că reclamanții au fost păstrați în secret în aceste instituții timp de mai mult de un an, autoritățile țărilor respondente au fost conștiente de natura și obiectivele acțiunilor CIA în țările lor și au colaborat cu aceasta la implementarea programului "prizonierilor de importanță deosebită", realizând în același timp că, permițând CIA să conțină ü pe teritoriul lor persoanelor suspectate de terorism, au expus suspecții la un risc grav de tratament contrare cerințelor Convenției.

Chestiunile plânse în cazul de față au fost legate de "competența" autorităților lituaniene (în raport cu reclamantul Abu Zubeid) și România (în raport cu reclamantul Al Nashiri) în sensul articolului 1 din Convenție și ar putea implica responsabilitatea statelor pârâte ale Convenției.

În ceea ce privește respectarea articolului 5 al Convenției (aspecte de fond). Curtea Europeană a constatat dincolo de orice îndoială că, deși reclamanții au fost deținuți în Lituania și România, ei au fost deținuți, ca și alți prizonieri sub jurisdicția CIA, într-un regim care include (ca o rutină zilnică previzibilă) legarea ochilor de prizonieri pentru a le dezorienta și pentru a le împiedica să știe locul unde se află instituția sau schema acesteia, bărbierind părul la sosire la instituție, păstrându-le în celule solitare fără posibilitatea contactului cu instituțiile externe ei mondial utilizarea constantă și deliberată în camere de diferite niveluri de zgomot de intensitate mare, iluminat continuu în celulele de aceeași intensitate ca și în biroul obișnuit, utilizarea cătușele la picioare, în toate cazurile de manipulare a prizonierilor și mutați-le.

Deși reclamanții nu au fost interogați utilizând metodele cele mai brutale, au fost supuși unei detenții extrem de stricte în Lituania și România, inclusiv o izolare senzorială aproape completă față de lumea exterioară, și au suferit de stres emoțional și psihologic constant și de experiențe cauzate de tortura crudă din trecut parte a CIA, precum și în mod constant temut pentru viitorul lor. Prin urmare, luând în considerare regimul detenției reclamanților și efectul cumulativ asupra reclamanților, reclamația plângere ar fi trebuit să fie caracterizată ca o suferință fizică și psihică severă, care se încadrează în definiția "tratamentului inuman". Prin urmare, autoritățile Lituaniei și României, în legătură cu "acceptarea" programului "deținuților speciali" și "connivanța" acestui program, ar trebui să fie responsabili pentru încălcarea drepturilor reclamanților garantate în articolul 3 al Convenției comise pe teritoriul acestor state.

Permițând CIA să transfere solicitanții din Lituania și, respectiv, România, în alte locuri de detenție, autoritățile statelor respondente au expus reclamanții la un risc serios perceput de alte maltratări și condiții de detenție, încălcând articolul 3 al Convenției.


DECIZIE

 

Cazul a constituit o încălcare a articolului 3 al Convenției (adoptat în unanimitate).

Curtea Europeană a constatat, de asemenea, în unanimitate încălcări:

(a) de către autoritățile române:

- articolele 2 și 3 din Convenție, coroborate cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;

- Articolul 6 § 1 al Convenției în legătură cu transferul reclamantului Al Nashiri de pe teritoriul României, în ciuda riscului real și previzibil în care reclamantul ar putea să se confrunte cu o negare directă a justiției și ar fi executat după examinarea cazului său de către o comisie militară din Statele Unite ale Americii;

(b) de către autoritățile din Lituania și România:

- componenta procedurală a articolului 3 din Convenție în legătură cu imposibilitatea efectuării unei investigații eficiente și aprofundate a reclamațiilor reclamanților privind maltratarea în timpul detenției lor în instituțiile CIA;

- Articolul 5 din Convenție ca urmare a detenției secrete a solicitanților pe teritoriul statelor pârâte și transferului lor ulterior către alte instituții ale CIA din state terțe;

- articolul 8 al Convenției, deoarece interferența cu dreptul reclamanților la respectarea vieții private și de familie nu a respectat legea și nu a fost justificată, având în vedere utilizarea unei detenții secrete ilegale;

- Articolul 13 al Convenției în lipsa unei căi de atac efective pentru a face apel împotriva încălcării drepturilor reclamanților.

În ceea ce privește respectarea articolului 46 al Convenției. (a) Investigarea. Autoritățile celor două state pârâte sunt obligate să reia și să investigheze cât mai curând posibil cauzele penale referitoare la plângerile privind circumstanțele și condițiile în care au fost luate pe teritoriile statelor pârâte și care au fost luate din acestea, precum și în care reclamanții s-au aflat pe teritoriile menționate și, dacă este cazul, să pedepsească vinovatul.

(b) Acțiuni diplomatice. Autoritățile lituaniene sunt obligate să trimită alte solicitări autorităților Statelor Unite pentru a elimina sau cel puțin să limiteze consecințele încălcării drepturilor solicitantului Abu Zubeid. Deoarece rezultatul procesului cu privire la cazul lui Al Nashiri este încă neclar, autoritățile române ar trebui să solicite autorităților Statelor Unite ale Americii să obțină asigurări că solicitantul nu va fi executat.


COMPENSARE


În aplicarea articolului 41 al Convenției. Curtea a acordat fiecăruia dintre reclamanți 100.000 de euro pentru prejudiciul moral.

 

Добавить комментарий

Код

© 2011-2018 Юридическая помощь в составлении жалоб в Европейский суд по правам человека. Юрист (представитель) ЕСПЧ.